Pescuit la copca

         Avand in vedere ca iarna incepe usor usor sa isi intre in drepturi, numai ramane de facut
decat sa va prezint stilul de pescuit adoptat in anotimpul rece si anume pescuitul la copca.

Acest gen de pescuit este deosebit de atractiv, fiind foarte apreciat de pescarii care suporta in
conditii onorabile gerurile iernii. Iar cand gerul se intrece cu gluma, un ceai fiebinte si o tuica fiarta
- bauta cu masura - reprezinta catalizatori de nelipsit pentru o partida reusita. Din punct de vedere
al echipamentelor necesare, pescuitul la copca nu este foarte pretentios, fiind suficiente 2-3 undite
de cca. 1-1.5 m lungime din trestie clasica, din bambus sau din materiale compozite moderne. 
Mai aveti nevoie de fir subtire 0.12-0.18, cam 1.5-3 m pentru fiecare undita, in functie de
capturile pe care estimati sa le obtineti. Plutele vor fi mici, cu antena subtire, viu colorata. Daca
apa unde pescuiti este foarte adanca puteti folosi si o mulineta pentru recuperarea firului. Mulineta
poate fi cu tambur mobil, din plastic, de asemenea fara mari pretentii. In sfarsit, carligul, va fi 
subtire si rezistent, numere mici si foarte mici cu tija ceva mai lunga pentru a-l putea extrage mai 
usor din gura capturilor mai dolofane.

http://www.adevarul.ro/locale/constanta/Statiunea_Mamaia_la_0_grade-_Constantenii_au_iesit_la_pescuit_la_copca_0_648535337.html

Momeala cea mai eficienta este, in mod cert, fragila dar mult ravnita larva de libelula, de culoare
rosie si corp segmentat. In acest caz carligele cu tija subtire si lunga, de culoare rosie, sunt 
recomandate. Rezultate acceptabile dau si viermusii clasici, de culoare alba sau roza. Sunt balti 
unde capturile de crap si caras nu sunt deloc intamplatoare, rezultate multumitoare obtinandu-se 
si la mamaliga. In aceste cazuri este bine sa va alegeti fire si carlige mai rezistente. Foarte des 
am intalnit situatia in care copca era prea stramta, raportat la dimensiunea capturii. Aici chiar ca 
este o problema la care trebuie sa va ganditi din timp. Este bine sa tineti minte ca pestele mare
prefera sa manance mai ales pe fundul apei, in apropierea namolului in care deseori se afunda 
pentru a se feri de frig. Explicatia este aceea ca, din punct de vedere fizic, apa prezinta o anomalie
conform careia densitatea si temperatura nu sunt direct proportionale. Densitatea apei este 
maxima la temperatura de + 4 grade C. Din acest motiv, stratul de densitate maxima se gaseste
la fundul albiei si nu poate avea decat +4 grade C, evident pentru un bazin cu adancime aflata in 
limite normale. La aceasta adancime umbla si rosioara, obletele, bibanul, micii sau marii rapitori
acestia din urma fiind mult mai bine adaptati sa supravietuiasca in apele reci, de unde si 
posibilitatea obtinerii unor capturi in zonele de suprafata a apei.

http://www.pescuitul.ro/ps/page.php/id/copca/nav/2/

http://acvaristica.urmatorulpas.com/larva-de-chironomus-libelula/

http://www.aventurilapescuit.ro/tehnici-de-pescuit/pescuitul-la-stationar/stationar_nade/momeli-iarna/

                                Fir intins!

Caras de noiembrie

              De cateva saptamani tot ma gandeam la o ultima partida de pescuit pe acest an, insa nu stiam unde sa merg, cand sa merg, etc. Solutia a venit acum trei zile, in timp ce eu si prietenii mei ne cinsteam de Sf. Mihail si Gavriil, cand unul dintre prietenii mei a venit cu minunata idee: hai sa mergem la Dunare.
Nici macar nu am stat pe ganduri, ne-am ridicat in secunda doi si am mers fiecare la casele noastre unde am inceput sa strangem echipamentul necesar acestei plecari: haine cat mai groase, impermeabile si nu in ultimul rand echipamentul de pescuit. Momeli la acea ora nu aveam de unde sa procuram, asa ca nu am avut de ales si a trebuit sa mai adaug si o lopata, pentru sapatul dupa rame. In jurul orei 1:30 AM eram deja pe DN1, cu un singur gand in mintea noastra: Dunarea, mai exact localitatea Giurgeni. Dupa cateva opriri pentru diverse cumparaturi, ajungem in jurul orei 4:30 AM. Dupa aproape o ora de cautat rame, in sfarsit gasim cateva si bucurosi din cale afara ne apucam de monturi. Aruncam fiecare cate o lanseta si asteptam cu sufletul la gura macar o trasatura. Aceasta nu intarzie sa apara iar la capatul firului apare timid probabil singura specie de peste pe care nu o suport: ghibortul. Asa am continuat pana la rasaritul soarelui, moment in care prietenii mei au plecat spre un canal aflat in apropiere, pentru a prinde carasei, necesari pescuitului la rapitor.

In momentul in care prietenii mei au revenit, monturile de fund au fost inlocuite cu monturi pentru 

rapitor cu plumbul in fata si fir textil separat. Avand in vedere ca timpul nu prea era favorabil

vantul batea destul de tare iar norii incepeau sa acopere o buna parte din cer, am decis sa ne 

mutam spre un canal care avea legatura cu Dunarea. Acolo aveam sanse sa prindem ceva si eram

la adapost de vant si eventuala ploaie.

Odata ajunsi pe acest canal, am observat cu stupoare ca apa era foarte scazuta. Nu am stat pe ganduri si am scos betele de pescuit, le-am aruncat in apa iar in cateva secunde, caraseii au inceput sa raspunda.

Seara din pacate incepea sa se faca simtita, frigul si foamea la fel asa incat trebuia sa luam masuri.

  Cum dimineata de duminica era una specifica unui inceput de iarna, cu ceata foarte groasa si frig patrunzator, am decis sa strangem tot echipamentul si sa mergem spre casa. Chiar daca batranul fluviu de aceasta data nu ne-a oferit nici o captura, canalele aferente ofera amatorilor de caras (si nu numai) momente de neuitat. Din pacate, iarna incepe sa isi revendice drepturile, iar partidele de pescuit se raresc. Insa la fel ca noaptea, iarna este un sfetnic bun pentru prietenii pescari, avem timp sa reflectam la partidele efectuate de-a lungul anului si de ce nu, la partidele viitoare.  

                                                                                                       Fir intins!