Pescuit la Salau

Denumire stiintifica: Stizostedion lucioperca (fam. Percidae)

Denumire populara: Salau, Suduc, Smug

Descriere: Corpul salaului este lung,  usor comprimat lateral, acoperit de solzi mici, aspri, motiv pentru care pestele pare aspru la pipait.

Capul este alungit, turtit lateral si cu gura mare, alungita inainte, ale carei capet. Ambele maxilare sunt prevazute cu dinti ascutiti, caracteristic pestilor rapitori. Pe ambele maxilare se afla cate doi dinti "canini" ce servesc la apucarea pestilor.

Din cele doua inotatoare dorsale (despartite, cum am aratat, de un mic spatiu), prima are 14 radii osificate cu tepi, iar cea de-a doua, asezata mai in spate, are o teapa si 20-22 radii moi. Modul in care sunt dispuse toate partile constitutive ale corpului ilustreaza faptul ca salaul este adaptat in vederea efectuarii unor miscari rapide.
Spatele salaului este verde-cenusiu, mai rar galben-cenusiu, partile laterale fiind cenusiu-argintii, cu 7-9 dungi mai intunecate, dispuse transversal.

Partea abdominala are un colorit mai deschis. Pe inotatoarea caudala, cat si pe cele dorsale, pe pielita ce acopera radiile osoase, se pot observa multe puncte negre, dispuse in 4-5 siruri.

Restul inotatoarelor sunt galbui, uneori galbui-albastrui. Irisul ochilor este argintiu, si au multe puncte negre. 

www.google.ro

Reproducere: Salaul se reproduce incepepand cu sfarsitul lui martie, si se termina spre sfarsitul lunii aprilie.

Maturitatea sexuala a salaului se apropie la varsta de 3-4 ani, si de obicei masculii mai devreme decat femelele cu un an . Pentru reproducere,  are nevoie de o apa de cel putin 10-11°C, dar este si mai bine daca temperatura se ridica la 14°C. Salaul isi depune icrele in "cuib", adica si le pune de regula pe ramurile de salcie/alte plante din apa. O femela de 50-60 cm lungime poate depune 300000-500000 boabe de icre. Numarul icrelor insa poate depasi chiar cifra de un milion la femele mai mari.

Icrele sunt lipicioase, au un diametru intre 0,8 si 1,5 mm, si au culoare galbuie.

Comportament: Salaul este un rapitor tipic prin excelenta, care este elegant prin faptul cum isi urmareste prada, necrutator si ferm. Salaul devine rapitor chiar in primul an de viata, dupa 4-6 luni. 

La barajele mari din apele de ses, (ex. cazul barajului de la Stanca Costesti) salaul sta si la o adancime de 10 m, unde profita de orice ascunzatoare gasita (bolovani, vegetatie, buturugi scufundate). Salaul musca cel mai bine dimineata si spre sfarsitul zilei, cand intunericul devine mai dens si uneori noaptea. Daca este foarte cald si soarele este puternic, salaul este obligat de pestii mici pe care ii urmareste sa urce in mici incursiuni spre suprafata apei. 

Tehnici de pescuit:

1. Pescuit cu JIG-uri

Primavara si toamna, pescuitul cu jig-uri si plastice este probabil cea mai eficienta metoda de a prinde salau pe rauri, lacuri si in orice balti care au aceasta specie

Fie ca doriti sa va perfectionati, fie ca vreti sa va imbunatatiti serios performantele avute cu jig-uri, va sfatuiesc sa incercati cat de des posibil sa pescuiti pe verticala si sa experimentati aceasta tehnica deosebit de eficienta.
 Vreau sa invat sa pescuiesc mai bine cu jig-uri pe rauri si nu reusesc? Ajutor! Nu te teme, vei invata repede. Totul e sa fii foarte atent la detalii, la sculele pe care le folosesti, la jig-uri in mod special si chiar si la modul in care iti controlezi barca. Aceste trei ingrediente laolalta sunt cheia succesului.
 Daca sunteti incepatori, va sfatuiesc sa folositi o lanseta scurta pentru a pescui pe verticala, sa nu fie mai lunga de 6'. Motivul? Simplu, pentru ca o lanseta scurta te ajuta mai mult sa controlezi evolutia jig-ului, fara a-l determina sa faca miscari exagerat de ample. Cu un bat mai lung, de 6'6" sau 7', orice incapator va anima jig-ul cu miscari exagerate. Cea mai des intalnita greseala pe care am remarcat-o la multi pescari consta tocmai in felul in care anima jig-urile. Prea multa viteza si smucituri prea ample!
 Eu incerc sa fac jig-ul sa se ridice de pe fund doar cativa cm. E mai bine sa nu se miste deloc, sau doar sa se tarasca pe fund, decat sa fie saltat prea des si prea mult. Va recomand prin urmare o lanseta specializata pentru acest lucru, un Berkley Series I de 6', de exemplu, sau orice alta lanseta la fel de usoara si sensibila, care va va permite sa distingeti cel mai fin atac al salaului. E important ca lanseta sa fie usoara si sensibila, o sa va ajute sa va concentrati mai mult asupra evolutiei nalucii pe fund.
Va sfatuiesc sa va concentrati cand pescuiti cu jig. Nu sa stati la baliverne cu prietenul sau partenerul de pescuit. Daca veti face asta, jig-ul va evolua eficient in zona de atac si nu va topai prin straturile de apa fara nici un sens.
Un alt aspect important este folosirea unui fir de calitate. Berkley Fireline este unul bun, pe care-l folosesc si eu, pentru ca imi permite sa pastrez contactul cu jig-ul. Nu exista elasticitate in acest fir si din acest motiv simt mai bine tzacurile. Nu exagerati insa cu folosirea unor fire peste masura de rezistente, un diametru mare va face firul mai vizibil. De asemenea, va sfatuiesc sa incercati varianta Flame (galben fluo). E suficient unul de 8 lbs test, care are acelasi diametru cu un monofilament de 3 lbs test. Eu folosesc chiar si Fireline de 6 lbs. Finetea liniei e importanta pentru ca evolutia nalucii va fi influetata mai putin de curent si veti simti mai bine jig-ul, chiar si la adancimi mari. Culoarea galben fluo pe de alta parte va ajuta sa vedeti unghiul facut de linie in apa, asa ca veti sti totdeauna unde se afla jig-ul.
Legat de jig-uri, incepeti cu cele mai grele cu care va descurcati, apoi scadeti cate putin greutatea, avand grija sa fiti sigur ca simtiti contactul cu fundul. Nu e bine sa pescuiti cu jig-uri prea usoare dar nici cu jig-uri prea grele. Daca sunt prea usoare vor fi luate de curent si nu veti mai pescui pe verticala. Cu un jig greu, poate chiar de 1/2 oz sau 3/4 oz, veti pescui in mod sigur pe verticala.
Va recomand sa achizitionati mai multe jig-uri de diferite dimensiuni, Northland FireBalls, inclusiv cele mai grele modele, pentru eventualitatea in care veti pescui in curent cu shad-uri sau grub-uri. Eu folosesc in plus si atractant Berkley Powerbait, care face naluca mai vizibila si deci mai eficienta, lucru important in special cand pescuim in rauri cu ape tulburi si lipsite de luminozitate.
Urmeaza cel de-al treilea ingredient: modul in care va controlati barca. Vertical inseamna vertical. Daca va aflati pe un rau cu motorul pornit, va trebui sa invatati sa controlati barca astfel incat unghiul in care intra firul in apa sa fie pe cat posibil mai aproape de 90 de grade. Invatati de asemenea sa va folositi de vant. Puneti barca cu botul in bataia vantului, pentru a putea mentine jig-ul la verticala chiar daca sunteti influentati si de vant si de curent in acelasi timp.
Si acum sa trecem la atac. Adica la atacul pestelui asupra nalucii. Aici totul este concentrarea. Uneori, cand salaii aspira naluca, veti simti doar un mic tzac. Alteori veti simti doar greutatea lor in fir. In unele cazuri nu simtiti nimic, pentru ca pestele se ridica cu naluca. Atunci veti vedea trasatura doar daca urmariti firul, care se deplaseaza intr-o parte sau face burta. In toate aceste situatii e important sa intepati fara ezitare.
Dincolo de aceste sfaturi, tot ce va pot spune este sa nu uitati sa practicati acest gen de pescuit cat mai frecvent. In fond, e doar un alt motiv de a iesi in sanul naturii.
Nalucile din plastic chiar sunt pe placul salailor? Ma indoiesc. Salailor le plac pestisorii vii, asta e sigur. Dar si plasticile pot fi extrem de eficiente, reusesc sa-i pacaleasca aproape in orice situatie.
Una dintre aceste situatii este pescuitul in rauri, unde salaii se grabesc sa inghita orice vine intra in zona lor de actiune. Chiar asa este. Una dintre tehnicile pe care le-am invatat pescuind pe raul Detroit, demonstreaza acest lucru din plin. Pe un jig cu tija lunga, am indesat un Berkley Power Minnow. Apoi am agatat de varf o alta naluca din plastic, din care am pastrat doar cativa centimetri. Am folosit un Power Crawler tot de la Berkley, montat dupa ce am pus pestisorul din plastic, ca si cum ar fi fost o rama pusa doar pe varful carligului. Combinatia asta de naluci, in curentul din rau, functioneaza ca si cum ar fi un vobler de dimensiuni serioase, vibreaza simultan si coada pestisorului si viermele din silicon din varfului acului. Aceasta montura a fost folosita cu succes nu doar pe rau, ci si pe lacurile de acumulare, in conditii de vant puternic, cand este dificil sa controlez barca pentru a mentine evolutia pe verticala.
In ultimii ani, am inceput sa folosesc genul asta de montura in orice situatie, chiar si atunci cand in mod normal logica imi zicea sa folosesc pestisor viu. Acum insa folosesc viermi silicononici de 8-10 cm, Power Worm de la Berkley, in nuante de galben sau chartreuse. O astfel de combinatie dintre un grup si un shad pare sa fie o naluca eficienta pentru bibanul american, care e mult mai agresiv. Si totusi, functioneaza foarte bine si la salau. Daca inainte as fi pescuit intr-un loc cu jig de 1/8 oz si pestisor viu, acum folosesc eficient in acelasi loc un jig de 1/4 cu soft plastic.
Iata cum procedez: lansez, las jig-ul sa se duca pe fund si cand simt ca am ajuns acolo recuperez pana cand firul se intinde perfect. Apoi ridic varful lansetei de la ora 9 la ora 11 (imagineati-va un ceas). Apoi las jig-ul sa cada din nou pe fund cu linia putin tensionata, ca sa-l simt cand atinge fundul. Cand ating fundul apei, fac din nou acelasi lucru, aducand progresiv naluca catre barca. Cand ajung cu jig-ul in dreptul barcii, il joc pe verticala de mai multe ori, pentru a stimula un eventual salau care a urmarit naluca pana sub barca si nu s-a incumetat sa atace.
Cel mai important pont pe care vi-l pot da este sa va asigurati ca jig-ul atinge fundul dupa fiecare miscare pe care i-o imprimati din lanseta. Multi gresesc si recupereaza naluca spre barca la cativa metri de fund, crezand ca ea se misca pe fund. E nevoie de rabdare si de un oarecare simt al ritmului pentru a face naluca sa evolueze in zigzag pe fundul apei. Cand veti prinde miscarea, veti observa ca mai intotdeauna salaul inhaleaza naluca pe cadere. Chiar daca nu simtiti cand s-a intamplat, veti intepa intamplator in secunda urmatoare cand ridicati din nou varul lansetei pentru a salta naluca de pe fund.
Pentru multi pescari, aversiunea fata de nalucile din plastic e foarte greu de indepartat. E mult mai usor sa ai incredere in rame, lipitori, pestisori vii si alte feluri de mancare preferate de salau. Si nu e nimic rau in asta.
Din punctul meu de vedere insa, plasticele reprezinta o modalitate extrem de eficienta de a sonda anumite structuri si a determina salaii sa atace, chiar daca nu sunt la vanatoare. O momeala vie, care sta pe loc, s-ar putea sa nu le faca pofta de mancare. Dar o naluca din plastic ce trece prin zona unde sunt ei ii va pune in miscare in mod sigur. Incercati. Va garantez ca va va placea si acest stil de pescuit.

 www.google.ro

2. Pescuitul cu pestisor viu

Pescuitul salaului este un pescuit complex de finete care ne poate oferi multe satisfactii. Majoritatea pescarilor prefera sa pescuiasca salaul pe fundul apei folosind monturi simple cu pestisor viu.
Plumbul poate fi fix sau culisant pentru rauri. Avand in vedere ca salaul are un gatlej relativ stramt, pestisorii vii folositi ca momeala trebuie sa fie de dimensiuni mici sau sa aiba forma alungita. Cele mai bune rezultate la pescuitul cu viu la salau le vom avea folosind specii de pestisori mici, care sunt hrana de baza a salaului in zona in care pescuim (de ex. sunt zone pe Prut in care merge mai bine porcusorul sau guvidele de apa dulce, dar si zone in care obletele folosit ca momeala face legea).
De aceea pescarul de salau care da la viu trebuie sa incerce sa isi faca rost de pestisor viu, pe malul apei respective, fie prinzandu-l la undita cu o linie fina, fie folosind o capcana pentru pestisori sau o plasa (crasnic mic, chipcel etc). Daca vrem sa vedem cu adevarat cu ce fel de pestisori se hraneste salaul in ziua respectiva, putem sa evisceram primul salau prins, daca acesta a sucombat in juvelnic (salaul nu este un peste care sa reziste prea mult viu in juvelnic, mai ales vara, la temperaturi mari, in special daca a fost pescuit de la o adancime mare).

3. Pescuitul cu pestisor mort sau bucatica

Ca momeala se poate folosi si pestisorul mort sau bucatica de pestisor. Pentru o mare atractivitate a pestisorului mort, avand in vedere ca salaul are un deosebit simt olfactiv, acesta se va jupui sau cresta pe o parte. Un pestisor mort jupuit, de dimensiuni mici, se poate folosi cu succes si punandu-l intr-un jig in locul plasticului, montaj cu care vom avea rezultate atunci cand salaul este foarte mofturos si nu vrea deloc sa muste la artificiale (twistere, voblere, oscilante). 

4. Pescuitul la pluta

In zonele cu un curs linistit al raurilor, salaul se poate pescui si la pluta, un pescuit deosebit de incitant. Vom folosi o pluta cu portanta de 10-20 gr, in functie de marimea pestisorului, lasand linia sa fie dusa de curent, recuperand apoi si oprind pestisorul in locuri care ni se par promitatoare. Putem sa plasam pestisorul si plumbul pe fundul apei in apropierea malului, caz in care pluta va sta culcata la marginea apei aproape de mal, la fix, o metoda mai stationara, dar foarte eficienta dimineata si seara cand salaii se apropie de maluri in urmarirea cardurilor de pestisori. 

Daca viteza de curgere a apei raului este mica, carligul se va introduce sub aripa dorsala a pestisorului, iar daca pescuim in zone cu curent puternic carligul se introduce in ambele nari ale pestisorului folosit ca momeala.

5. Pescuitul pe fundul apei

Salaul se mai poate pescui la taras cu un plumb sabot sau cu o montura Drachkovitch (montura speciala pentru pestisor mort).  Putem regla adancimea la care circula pestisorul pe fundul apei marind sau micsorand lungimea firului care leaga plumbul de vartejul triplu. 

In continuare va voi prezenta unele monturi folosite de mine cu succes la pescuitul salaului:

      www.google.ro

 www.google.ro

 www.google.ro

 www.google.ro

 www.google.ro

Observatii: personal am prins salau la monturile cu pestisor viu, la jig precum si la rama pe fund atat in baraje cat si pe Dunare. Binenteles atunci cand salaul nu are pofta de pestisori se poate recurge la pescuitul cu jig cu rezultate remarcabile. Fiind prahovean, nu ma pot abtine sa nu precizez ca pe barajul Paltinu (care pentru mine reprezinta un loc absolut fabulos pentru pescuit) am prins salau la montura cu rama pe fund (plumbul in fata si fir separat cu rama) si la pestisor. Am incercat si la jig insa fara nici un rezultat... deocamdata. Asta nu inseamna ca nu se prinde. De fiecare data cand am pescuit dupa salau pe acest baraj, partidele s-au desfasurat pe bratul Paltinoasa, aproape de coada bratului si am lansat aproape de malul celalalt, unde am observat ca pestisorii preferati de salau (obletii si rosioarele) erau foarte agitati la suprafata apei. Binenteles rezultatele nu au intarziat sa apara. In zilele in care  pestisorii nu isi faceau aparitia la suprafata apei, toate lansetele aveau monturile plasate pe fund, cu rama si din nou, rezultatele nu intarziau sa apara. Tin sa precizez ca ramele folosite de mine nu erau din cele mici si rosii ci din cele groase de pamant, cele negre fiind foarte recomandate.

Fir intins!