Pescuitul la biban
Bibanul este
una din speciile cele mai raspandite din tara noastra fiind intalnit in ape
limpezi si lin curgatoare. Mediul sau preferat il constituie baltile si
lacurile dar poate fi intalnit incepand din zona raurilor de deal si pana la
Dunare. Este un peste usor de recunoscut datorita aspectului si coloritului sau
aparte: trup oval, cu regiunea anterioara inalta, spate arcuit, prevazut cu
doua inotatoare apropiate, cea din fata fiind mai mare si tepoasa. Gura este
mare, cu dinti mici si desi. Coloritul este verde-cenusiu cu reflexe aramii iar
burta cenusiu-alburie cu tente de galben. Pe spate bibanul are 5-9 dungi
verticale, inchise la culoare iar inatatoarele abdominale sunt rosii.
Dimensiunea medie la maturitate este de 30 cm, cu greutatea de 200 - 500 grame,
ajungand in mod exceptional la 60 cm si 5 kg greutate. Bibanul este un peste
lacom si se hraneste aproape numai cu hrana vie: pestisori, vietati mici,
larve, insecte, melci. Este un peste sedentar. Depunerea icrelor are loc in
perioada martie-mai cand umbla asiduu dupa hrana. Locurile preferate de panda
sunt cotloanele de langa mal, radacinile din apa. De obicei pornesc la atac
ziua, in carduri - intre ape (1-1.5 m adancime). Bibanii traiesc in grupuri
ierarhizate, avand in frunte 1-2 conducatori care prefera apele mai adanci,
fapt ce genereaza un comportament concurential foarte special. Bibanii inoata
foarte repede si urmaresc prada pana la completa ei epuizare. Pe canicula nu
este activ preferand apa mai rece, fapt ce face ca bibanul sa fie unul din
pestii cei mai activi iarna.
Pescuitul
bibanului cu undita este foarte spectaculos. Se poate folosi o varga usoara si
lunga, cu fir de 0.18-0.2 mm, cu carlig nr. 3-8 (8 pentru momeli mici, rame).
Se recomanda ca momeala sa fie activa (rama vie agitata, pestisor viu) sau
agitata de pescar, bibanul fiind receptiv la tot ce tremura. De retinut ca
atunci cand prindem mai multi bibani si "toana" se opreste brusc, nu
trebuie sa renuntam ci sa avem rabdare deoarece cardurile de bibani revin mereu
in acelasi loc. Pescuitul cu
naluci este foarte atragator aducand pescarilor cele mai mari capturi. Lingura
va fi armata cu un carlig triplu; s-a dovedit ca nu este necesar sa impodobim
carligul cu ciucurei si alte accesorii. Naluca va fi agitata prin miscari
ascensionale si apoi scufundari. Trebuie dovedita prudenta la scoaterea
bibanului din apa deoarece inotatoarea dorsala deseori ne poate rani. Lupta
bibanului este de regula relativ scurta. Bibanul este
un peste valoros, cu carne dulce si este foarte mult consumat sub forma de
"saramura", fript pe o tabla si apoi pus in apa sarata. Datorita
acestor calitati, braconajul a condus uneori la depopularea masiva a bibanului
in numeroase lacuri si balti de ses.
In continuare va voi prezenta cateva monturi folosite la pescuitul bibanului:
Observatii: Aceasta specie a fost prinsa la toate monturile, fie cu varga la mal sau cu lanseta cu montura pe fundul apei. Este un peste lacom care ataca aproape orice. In barajul Paltinu aceasta specie de peste s-a dezvoltat foarte bine si poate fi prins in orice zona a barajului. In timpul unei partide de pescuit am fost martorul unui atac al bibanului la mal, la mai putin de 1 m de unde aveam pozitionate lansetele. Exemplarul depasea usor un kg, acesta urmarind cu perseverenta un oblete pana la marginea apei. Sincer, cred ca in acest baraj exista exemplare record, asta datorita dezvoltarii foarte impresionante a acestei specii, a hranei din abundenta dar si a intinderii mare de apa. Momeala folosita a constat in rame rosii de gunoi, rame groase de pamant, viermusi, pestisori, etc.
No comments:
Post a Comment